Lupii din Paris

Acum vreau să vedeți o întâmplare din 1450 din Franța
Lupii Parisului era o haită de lupi consumatoare de carne umană care a ucis 40 de oameni în Paris în 1450.Animalele au intrat în oraș pe perioada iernii prin găurile din ziduri.Un lup numit Courtaud sau „Bobtail” era liderul haitei.Oamenii îl descriau pe Courtaud ca fiind un lup roșcat.Lupii au fost uciși când parizienii, furioși din cauza morților l-au ademenit pe Courtaud și haita lui în centrul orașului.Acolo, parizienii i-au ucis, lovindu-i cu pietre și împuns cu furcile în fața catedralei Notre Dame.

Lup, informații generale

Lupul ( Canis lupus ) este un animal salbatic strans legat de istoria noastra si de evolutia noastra ca neam. Amintim doar faptul ca intemeietorii Romei Romulus si Remus au fost salvati si crescuti de o lupoaica iar dacii aveau ca stindard de lupta un cap de lup.
  Daca acum 100 de ani lupii existau in numar mare in toata tara, de la delta si pana in inaltimile montane, astazi, lupii mai pot fi zariti doar in zonele montane si rar coboara in padurile dese si greu acccesibile de deal.
  In momentul de fata autoritatile estimeaza o populatie de 3000 de lupi in Romania dar probabil ca aceasta cifra este mult umflata pentru a se putea elibera in continuare autorizatie de vanatoare la aceasta specie.
  Lupul este foarte asemanator cu un caine lup, doar ca este un pic mai mare. Are o lungime de pana la 1,5m si o inaltime la greaban de pana la 90cm. Greutatea medie a lupului este de 40-50 kg. Femela este de obicei mai mica.In mod exceptional sunt exemplare care ajung la 65kg.
  Blana este de culoare sura cenusie, cu brun deschis pe burta si picioare. Urechile sunt mici, ridicate in sus, coada este scurta si groasa, gatul puternic. Picoarele din fata par mai inalte decat cele din spate iar pieptul este lat si robust. Lupul este un animal suplu si agil dar foarte puternic. Constitutia sa fizica emana forta si determinare.
  Lupul are toate simturile bine dezvoltate. Asta il ajuta foarte mult in localizarea surselor de hrana de pe teritoriul sau. Strabat pana la 30-40km pe noapte in cautarea hranei ceea ce inseamna ca fiecare haita are nevoie de un teritoriu vast pe care sa poata trai. Haitele pot numara pana la 30-40 de exemplare dar frecvent sunt intalnite haite mult mai mici.
  Faptul ca atunci cand este scapat in stani provoaca pagume insemnate il face un animal nu tocmai iubit de locuitorii din zonele montane, mai ales de proprietarii de animale.
  Imperecherea lupilor are loc in luna februarie martie iar perioada de gestatie este de 63 de zile. In haita numai femela dominanta are dreptul sa procreeze,restul haitei ajutand la cresterea puilor


.

Informații noi

Am găsit niște informații foarte interesante.Citiți și voi.

 Lupii au starnit intotdeauna sentimente diferite la oameni, de la venerare la ura. Daca in trecut interactiunile om-lupi puteau fi cauza sentimentelor de ura, in ultima suta de ani acestea s-au redus complet, astfel ca azi arareori si doar in teritorii izolate lupul mai poate fi intalnit astfel decat intamplator. 

   Perceptia negativa este puternica, astfel ca aspectele biologice care contrazic aceasta perceptie sunt pur si simplu ignorate. Lupul a devenit astfel un animal care este victimizat pentru aproape orice atac asupra animalelor domestice, indiferent de atacator. 

   Societatea romaneasca are o perceptie profund negativa asupra lupului, desi acesta a fost simbolul dacilor. Azi, lupul este un inamic pentru multi locuitori din zona de munte si starneste inca frica, chiar si fara a fi vazut.

 

   Lupul apare in cele mai vechi povestiri ca un bun al omului. Schimbarile in vestul Europei au venit odata cu crestinismul, atitudinea oamenilor schimbandu-se de la a fi parte din natura, la a fi stapanul ei. Biblia insa nu pare sa judece existenta animalelor ca „buna” sau „rea”. Toate au fost create de Dumnezeu si declarate „bune” de catre El (Gen 1:25) iar Dumnezeu a hotarat sa salveze toate felurile de animale in perioada potopului. Lupul este mentionat in Vechiul si Noul Testament doar ca simbol al rapacitatii, vicleniei si inselatoriei in comparatie cu caracteristicile umane. insa animalul ca atare a ajuns sa fie vazut ca malefic, simbolizand o amenintare pentru Biserica. Astfel ca scrierile stiintifice si de istorie naturala de la mijlocul sec. XX au ajuns sa prezinte lupul intr-o maniera negativa, la fel ca literatura timpurie si folclorul. Povesti ca Scufita rosie sau Cei trei purcelusi sunt bine cunoscute. Desi intentionate sa fie doar simbolice sau metaforice, aceste povestiri si legende au avut un profund efect asupra modului in care sunt priviti lupii in cultura vestica.

   In Japonia cuvantul care desemneaza lupul ookami se traduce prin „marele zeu". In perioada Shogunilor (710-1867) pierderile facute de caprioare culturilor agricole au devenit o problema majora iar fermierii au privit lupii ca fiind benefici deoarece acestia omorau animalele care provocau pagube. insa aceasta era a protejarii lupului a luat sfarsit in 1868 atunci cand Shogunii au pierdut puterea iar Vestul a introdus in Japonia agricultura modernizata.

   Crescatorii de animale nu au foarte des pagube datorate lupilor. Fie ca vorbim sa animale tinute langa gospodarie sau cele de la stane, au fost documentate foarte putine cazuri de atacuri.

   Atacurile asupra animalelor domestice sunt mult mai rare decat se crede, adesea responsabili fiind cainii turbati. Anual se produc circa 2-3 atacuri la stanele din Vrancea, pierderea economica fiind nesemnificativa, mult mai mica decat atacurile produse de alte alte animale sau pierderile datorate neglijentei ciobanilor.

   Cele mai eficiente metode de prevenire a atacurilor produse de lupi sunt: detinerea unor caini de paza puternici, care sa fie antrenati pentru a face fata atacurilor inteligente ale lupilor; detinerea de garduri electrice; intelegerea comportamentului haitelor din preajma locurilor de pasunat. Pagubele pot fi compensate de catre stat (pagube produse de specii strict protejate) insa numai daca apar dupa luarea unor masuri corecte de paza.

V    Locuitorii Vrancei montane si submontane pot numi lupul ca autor al multor atacuri asupra animalelor domestice insa nu exista cazuri de atacuri asupra oamenilor. Desi in lume pot fi raportate unele cazuri cele mai multe se datoreaza unor animale afectate de turbare. Atacurile sunt favorizate de densitatile mari ale populatiilor de lupi, ceea ce nu este cazul in Vrancea. 

   In cazurile din SUA in care lupul a atacat oameni acesta a facut-o pentru a se apara, ca urmare a rabiei, fugind de alte haite sau atacand cainii. 

   Aceste evenimente pot fi prevenite prin:

- intelegerea comportamentului lupilor, mai ales a faptului ca acesta nu va ataca decat daca este agresat;

- recunoasterea animalelor turbate, pe care trebuie sa le evitam si sa raportam autoritatilor sanitare.

   Cum ne comportam intr-o zona frecventata de lupi

   Daca ati campat intr-o arie frecventata de lupi, mentineti locul curat. Nu lasati mancare, gunoi sau obiecte personale nesupravegheate. Lupii sunt animale curioase, atrase de mirosuri si obiecte.

   In cazul in care un lup se apropie de Dv-s, nu-i intoarceti spatele si nu fugiti. Fluturati-va bratele in aer, sariti, loviti obiecte metalice unele de latele (tigai, oale, cani) sau faceti alte zgomote puternice.

   Nu va lasati animalele de companie nesupravegheate.

   Atasati de gatul animalelor Dv-s clopotei sau alte sisteme sonore daca acestea sunt lasate libere in afara zonei de campare.

   Nu permiteti cainilor de companie sa se apropie de locurile unde se afla hoiturile prazii ucise de catre lupi.

   Gardurile electrice - metoda eficienta pentru prevenirea atacurilor lupilor

O metoda care si-a dovedit eficienta in prevenirea atacurilor lupilor la stane este folosirea de garduri electrice.

   Un gard electric nu este o masura de protectie ieftina; un astfel de gard cu o lungime de 400 m costa intre 500 – 800 $. Acest pret poate pare prea mare pentru ca sistemul sa fie profitabil in Romania in cazul ciobanilor.

   In judetul Vrancea s-a calculat o medie a pierderilor la stane datorate lupilor de 260$ pe stana. Aceasta suma include animalele omorate precum si cantitatea de lapte pe care ar fi putut sa o dea acestea. Pierderile inregistrate la stanele cu garduri electrice doar de 3% din pierderile celorlalte stane. Conform acestor calcule, un gard electric care costa aproximativ 500 ar putea sa se amortizeze in maxim 2 ani.

   Majoritatea ciobanilor sunt suspiciosi in legatura cu aceasta metoda, fiind speriati de faptul ca septelul lor ar putea fi omorat de electricitatea din garduri.

   Curentul electric (impulsul) sau socul emis de generator dureaza doar 0,0003 secunde. Impulsurile sunt despartite de 1,2 sec. Un gard electric este nepericulos, de fapt sistemul este mult mai prietenos pentru animale decat sarma ghimpata care poate cauza ranirea animalelor care vin in contact cu aceasta.

   Socul simtit este o combinatie a voltajului din gard si a timpului impulsului electric. Cu cat este mai mare socul primit de animal, cu atat mai lunga va fi amintirea acestui soc si cu atat mai mult va fi evitat gardul in viitor. 

   Gardul poate fi alimentat de un generator cu un panou solar. Utilizarea panourilor solare prezinta un mare avantaj. Economiseste BANI si nu necesita alte griji. Exista suficienta lumina solara la latitudinea noastra? Da, suficienta pentru ca bateriile tale sa se incarce din Aprilie pana in septembrie. De fapt, un panou solar se incarca chiar si pe vreme noroasa.

   Gardurile trebuie echipate cu minimum 6 fire, dispuse paralel, alternandu-se sarcinile (+, -, +, -, +, -). Daca firul de jos se afla la 20 cm de sol el trebuie sa fie incarcat pozitiv pentru a opri tentativele de tarare sau sapare.

   Inaltimea gardului este singura limita pentru animalele care sar. Prin adaugarea unui gard suplimentar in fata primului pentru a largi intregul sistem, saritorul va ezita sa treaca pe deasupra lui. Gardul nu va opri un animal de talie mare care alearga spre el, fara chiar sa-l vada. Mai mult, majoritatea contactelor cu gardul electric se produc noaptea. De aceea gardul trebuie sa fie vizibil. Vizibilitatea gardului poate fi imbunatatita prin adaugarea de noi randuri de fire electrice si cresterea numarului de piloni, sau prin agatarea de fire a unor obiecte care falfaie cum ar fi fire rotative din aluminiu. Lumina reflectata de material este cea mai buna. O buna vizibilitate a firelor permanente din gardul electric este realizata in cazul in care banda electrica alba (polytape) este montata pe suportul de compensare al gardului, in partea din care pradatorul se apropie. Un astfel de fir alb se poate monta in partea superioara a gardului pentru a-i creste inaltimea.

   Fara un sistem de impamantare, curentul alternativ nu va putea sa inchida circuitul, fiind complet ineficient, din aceasta cauza nu vor exista socuri in gardul electric. Sistemul de impamantare al generatorului este asemenea unei antene radio; cu cat este mai mare antena, cu atat mai buna este receptia. La fel si in cazul gardului electric: o putere mai mare a generatorului necesita un sistem mai mare de impamantare pentru a colecta numarul ridicat de electroni din sol. 

   Principalele cauze ale unei impamantari ineficiente sunt: Bete de impamantare insuficiente; fire prost conectate sau fire de diferite tipuri conectate impreuna; conexiuni slabe cu betele de impamantare; bete de impamantare prea aproape una de alta; bete de impamantare insuficient de lungi.

   Conform observatiilor facute, oile si vacile au invatat foarte repede sa stea departe de firele electrice. Dupa o zi in care animalele au fost inchise in interiorul gardului, acestea nu s-au mai apropiat niciodata mai mult de un metru. in special oile au invatat foarte repede unele de la celelalte sa evite atingerea gardului. Cainii de paza nu au parut sa aiba probleme cu acest dispozitiv. Dupa ce au fost electrocutati odata, nu s-au mai apropiat foarte mult niciodata.

sursa: http://lupul.biodiversitate.ro/reducerea-conflictelor.html

Jeff Davis, fan al culturii celtice și a mitologiei scoțiene

Revăzând episoadele din Teen Wolf am desprins câteva lucruri despre idolul meu, Jeff Davis.
Îi place cultura celtică.
În fiecare sezon/episod/fază din serial apare câte un simbol celtic.
Derek Hale
Are tatuat pe spate un Triskele sau în traducere, Spirală triplă.

Ttripla spirală sau Triskele este un celtic și pre-celtic simbol găsit pe unele forme irlandeze megalitice și neolitice, mai ales în interiorul mormântului pasaj Newgrange, pe piatra de la intrare, iar pe unele pietre din jurul movilei. 

Considerat de mulți a fi un simbol antic pre-celtic, spirala tripla apare în diferite forme de artă au fost sculptate pe monumente de piatră, și mai târziu exemple găsit în manuscrisele celtic-crestine. Triplu spirala a fost posibil simbolul precursor pentru proiectarea mai târziu a Triskele găsite în manuscrise.

Haita Anti-alfa 

Haita anti-alfa are ca simbol un triskelion

Simbolul triskelion a fost un simbol proeminent celtic care a reprezentat conceptul de finalizare și progres. Simbolul privit ca o roată cu trei picioare. Sensul triskelion, reprezintă acțiuni, cicluri, progres, revoluție și concurența, triskelion a fost o reprezentare a unui sentiment de avansare .

Simbolul vendetei/răzbunării Hale 

Peter Hale i-a desenat lui Scott o spirală, Derek i-a explicat că este un semn al răzbunării.

Spirala unică este una dintre cele mai comune simboluri ale culturii celtice. Spirala e de fapt o linie spiralata si semnifica radiatiile de energie eterica. Există totuși multe sensuri diferite ale spiralei unice, unele dintre cele mai proeminente sunt nașterea, creșterea și moartea sau extinderea conștiinței, perseverenta si cunostintele .

Șeful lui Scott

Dr Deaton este druid 

Fiecare leac are un simbol celtic.

Episodul cu druidul întunecat

Lydia Martin

Uitați-vă puțin la această legendă scoțiană

Banshee era o femeie pe care nu era bine să o întâlnești, deoarece era ca o piază rea. Uneori o vedeai ca pe o femeie bătrână, îmbrăcată în zdrențe, alteori o fată tânără şi frumoasă şi altădată o vedeai ca pe o femeie care spală rufe murdare de sânge. Ori de cate ori se lăsa să fie văzută de cineva, scotea un țipăt teribil şi legenda spune că acest țipăt aducea moartea familiei care îl auzea. Regele James I al Scoţiei a fost abordat de o Banshee, iar la scurt timp după asta, a murit

Și mie îmi place cultura celtică, dragul meu Jeff.

Da și nu la filme cu vârcolaci

Când vine vorba de vârcolaci, devine destul de previzibil scenariul.
Un tip este zgâriat/mușcat de un vârcolac, se îndrăgostește de o fată și apoi happy end.BORING!
Să vă spun eu cum se face:
Luați lecții de la tipul ăsta
Jeff Davis
Cel mai tare scenarist ever!
Deși la baza serialului scris de el este povestea unui adolescent care devine vârcolac, Jeff știe cum să surprindă.
Așa da!

Bestia din Gevaudan

Eu sunt foarte fascinată de lupi, vârcolaci și legende celtice.Aici este o legendă franțuzească pe care o ador.

Creaturi infricosatoare, demonice, al caror simplu nume este capabil sa starneasca groaza se regasesc in mai toate miturile lumii. Si totusi, ceea ce s-a intamplat in Franta secolului al XVIII-lea nu este un mit. Cele peste o suta de victime, majoritatea femei si copii, sunt dovada faptului ca ‘’Bestia din Gevaudan’’ a existat in realitate.

Totul a inceput in iunie 1764, in apropierea de Langogne, un mic sat din fosta regiune franceza Gevaudan, astazi departamentul Lozere, atunci cand primul din ceea ce avea sa fie o lunga serie de atacuri avea loc la marginea padurii Mercoire. Victima , o tanara femeie va declara in stare de soc ca un animal necunoscut, asemanator cu un lup, dar de dimensiuni mult mai mari, o atacase in timp ce isi pastea vitele in apropiere. Femeia scapase cu viata ca prin minune datorita unui taur care reusise sa puna pe fuga infricosatoarea creatura. Relatarea acesteia avea sa ii socheze pe sateni si in cel mai scurt timp va face inconjurul Frantei. Din declaratiile ei, fiara care o atacase parea un fel de monstru cu un cap urias, urechi ca niste coarne, o coada de leu si gheare imense cam cat trei palme de om. Animalul se deplasa in salturi de cativa metri, fapt confirmat de urmele lasate la locul luptei, si scotea sunete ingrozitoare.

Chiar daca la inceput mai existau sceptici care sa nu dea crezare spuselor tinerei, urmatoarele luni avea sa aduca asupra satului Langogne un val de teroare care nu mai lasa loc de nicio indoiala. Bestia din Gevaudan, asa cum fusese numita, exista in realitate. Victimele, in marea lor majoritate femei si copii, incepusera sa fie descoperite din ce in ce mai des. Corpurile acestora erau decapitate si devorate partial. Putinele persoane care scapasera cu viata in urma atacurilor si care nu cazusera prada nebuniei relatau aceleasi intamplari.

Panica va cuprinde si satele din jur, iar oamenii incepusera sa vorbeasca despre varcolaci, dragoni sau chiar despre diavol. Se parea ca este vorba nu de un singur animal ci de mai multe cu atat mai mult cu cat crimele inexplicabile aveau loc in acelasi timp in locuri aflate la distante apreciabile unul de celalalt. Armele pareau sa nu aiba efect asupra monstrului, dupa cum aveau sa declare doi vanatori care trasesera asupra sa de la numai cativa pasi. Fiara se prabusise pentru ca numai cateva clipe mai tarziu sa se ridice si sa isi piarda urma in padure.Urmele de sange ii facusera pe oameni sa creada ca aceasta fusese ranita grav si ca avea sa isi piarda viata in zilele urmatoare. Spre groaza lor insa, mai multe persoane aveau sa fie ucise la numai cateva zile de la incident.

Localnicii se vor uni intr-una dintre cele mai mari expeditii de vanatoare conduse vreodata. Condusi de un anume capitan Duhamel si de 57 dintre soldatii acestuia, toti satenii care puteau purta o arma vor pleca in cautarea bestiei. Aceasta se va dovedi insa de negasit chiar daca oamenii, in disperare de cauza, ajunsesera sa se imbrace in rochii pentru a o putea pacali. Vanatoarea avea sa dureze timp de o luna, timp in care vanatori din toate colturile Frantei se alaturasera temerarei expeditii, fara nici un succes insa. Sute de lupi fusesera ucisi, dar nici unul dintre ei nu parea sa fie ucigasul misterios.

La numai cateva zile de la incheierea vanatorii, atacurile aveau sa reinceapa cu o ferocitate de nedescris. Oamenii descopereau cu groaza chiar si cate trei victime in aceiasi zi. Moartea a doi copii avea sa fie picatura care sa umple paharul. Insusi regele Ludovic al XV-lea avea sa il numeasca personal pe Jean-Charles d’Enneval, cel mai cunoscut vanator de lupi din Normandia, in fruntea unei expeditii care sa captureze monstrul. Jean Charles, insotit de catre fratele sau Jean Francois, va petrece cateva luni in Gevaudan vanand nu mai putin de 1200 de lupi. Nici unul dintre ei nu era insa cel cautat. In acelasi timp, atacurile continuau sa faca si mai multe victime.

Regele va face o noua incercare, demitandu-l pe d’Enneval si numindu-l in locul acestuia pe Francois Antoine, archebuzierul regal si seful vanatorilor din Franta. La data de 20 septembrie 1765, Francois personal avea sa doboare un lup de dimensiuni uriase pe care il va impaia si il va trimite la Versailles. Animalul avea aproape doi metri lungime, 80 de centimetri inaltime si circa 65 de kilograme. Considerand ca a ucis bestia care terorizase regiunea timp de peste un an, seful vanatorilor se va intoarce la Paris, acolo unde va fi primit ca un erou. Regele avea sa il rasplateasca pe Francois Antoine cu o suma imensa de BANI interzicand in acelasi timp sa se mai vorbeasca despre monstrul ucigas.Lunile care vor urma vor aduce o liniste relativa. Autoritatile nu mai noteaza atacurile fiarei si nicio victima nu mai este inregistrata. Realitatea era insa alta. Atacurile continuau si, in ciuda decretului regal de a nu se mai pomeni despre bestia din Gevaudan, tot mai multe crime ajung pana la urechile lui Ludovic la XV-lea.

Doi ani mai tarziu, la 19 iunie 1767, totul avea sa ia sfarsit la fel de misterios precum incepuse. Un vanator local, Jean Chastel, avea sa ucida fiara intr-un mod care va da nastere la multe speculatii. In timpul unei noi partide de vanatoare, martorii oculari relateaza cum Chastel, abordand un calm neobisnuit unei asemenea situatii, s-a asezat la umbra unui copac acolo unde a inceput sa citeasca Biblia. Aproape imediat, fiara a aparut la numai cativa pasi de acesta fara a schita insa vreun semn de amenintare. Chastel si-ar fi terminat rugaciunea si abia apoi ar fi ridicat arma in care se aflau cateva gloante de ARGINT pregatite anume pentru aceasta ocazie. A fost nevoie de numai doua focuri pentru ca totul sa ia sfarsit. Bestia disparuse.

Ea avea sa fie impaiata si plimbata prin toate regiunea Gevaudan pentru ca oamenii sa o poata vedea. Desi nimeni nu i-a realizat vreo schita, se parea ca fiara era un lup de dimensiuni uriase, mai mare chiar decat cel ucis de Francois Antoine in 1765. Ludovic al XV-lea il va chema pe Chasel la Versailles pentru a prezenta monstrul intregii curti, dar cum metodele de impaiere fusesera unele rudimentare, vanatorul nu va putea oferi regelui decat un cadavru in descompunere. Dezgustat, monarhul va cere imediat ingroparea bestiei in timp ce pe Chasel il va alunga de la palat fara a-i oferi vreo recompensa.

La numai o saptamana de la vanarea primului animal, un alt lup urias, de data aceasta o femela, va fi ucisa de catre Jean Terisse, un vanator local. Se pare ca aceasta era perechea monstrului. Odata cu moartea celor doua fiare, niciun alt atac nu a mai fost semnalat.

Teorii cu privire la natura bestiei din Gevaudan

Cei mai multi experti sunt de parere ca monstrul care a terorizat Franta in secolul al XVIII-lea era un lup urias. Totusi, acestia nu pot explica comportamentul atipic al creaturii care se pare ca prefera sa atace mai degraba oamenii decat vitele. Se stie ca lupii sunt animale care, in general, evita contactul cu omul si nu ataca decat extrem de rar. De altfel, modul de a ucide al bestiei nu are nimic in comun cu felul in care lupii isi doboara prada.

In schimb, teoria conform careia monstrul ar fi fost, de fapt, o hiena scapata din vreo menajerie pare sa se incadreze mult mai bine pe profilul acestuia. Intr-adevar, se stie ca hienele pot atinge staturi impresionante, iar modul in care ataca oamenii, in special in zona faciala, pare similar cu cel al bestiei. In schimb, acestea nu pot executa salturi, cu atat mai mult unele de cativa metri, fapt care pare sa contrazica declaratiile martorilor oculari. De asemenea, nu exista nicio marturie cum ca vreun animal salbatic ar fi reusit sa evadeze dintr-o menajerie a vremii.

O alta teorie este cea a unui animal dresat, cel mai probabil un caine de lupta de dimensiuni uriase. De altfel, ideea unei fiare dresate capatase contur inca din 1765, atunci cand mai multe persoane au relatat ca monstrul s-ar fi aflat in compania unui om. Felul in care bestia se comportase in prezenta lui Chastel ii indreptatise pe multi sa creada ca el era cel care pusese totul la cale.

Se crede chiar ca bestia din Gevaudan ar fi fost un leu din muntii Atlas, cea mai mare specie de leu, disparuta la inceputul secolului XX. Teoria pare a fi insa numai una care tine de folclor, fiind greu de crezut ca oamenii nu ar fi putut recunoaste un asemenea animal, chiar daca el nu mai exista in Europa de mii de ani.

Începutul

Lupul
În cultura celtică, lupul este unul dintre semnele puterii, pe lângă grifin, mistreț și dragon.
Lupul este printre marii prădători ale sălbăticiei și animalul meu preferat.

Lupul, a cărui denumire științifică este Canis lupus, (Linne, 1821), este inclus din punct de vedere sistematic în familia Canidae (Canide), alături de câine,vulpe, șacal și enot. Lupul este cea mai răspândită specie dintre mamiferelecare trăiesc în prezent.Pe vremuri, lupul era prezent în întreaga emisfera nordică, adaptându-se cu succes la cele mai diferite condiții de trai.Pentru a se descurca în aceste condiții diverse, lupul a fost nevoit să învețe să vâneze cele mai diferite varietăți, fie insecte, rozătoare,sau animale mai mari, cum esteelanul, bizonul sau boul moscat .Este un vânator foarte talentat,însă modul lui de trai are un impediment major: este concurentul direct al omului ,și pe majoritatea zonei lui de răspândire a pierdut în această luptă inegală.Lupul este cea mai mare specie din familia câinilor (Canidae).Această specie este una din cele șapte care formează ordinul carnivorilor (Carnivora).Cele două specii de lupi sunt lupul (Canis lupus) și lupul roșu (Canis rufus).Subspeciile lupului sunt lupul polar (C.I. arctos), lupul nord-american (C.I. lycaon), lupul deșes (C.I. campestris) și lupul obișnuit (C.I. lupus).

Lupii sunt cunoscuți pentru faptul că vânează în numere mari, termenul folosit pentru acest grup fiind haita.